„Să Îi dăruim”: cui și ce?
- Pugh Curtis -
Recent am văzut o pancartă pe care scria: „Fii donator de organe: dă-I lui Isus inima ta!” Presupun că intenționase să fie isteață, dar, de fapt, descoperea ignoranța privitoare la Sfintele Scripturi, deoarece un asemenea lucru cum ar fi să Îi dai lui Isus inima nu se găsește în Biblie. La fel ca ideea de „a se hotărî pentru Cristos” sau „a face rugăciunea păcătosului” și această idee este nescripturală și lipsită de temelie biblică.
Există un loc în Biblie în care se poate găsi expresia „Dă-mi inima ta”:
- Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.
- Căci curva este o groapă adâncă, şi străina o fântână strâmtă.
- Ea pândeşte ca un hoţ, şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.
- Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?
- Ale celor ce întârzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
- Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,
- dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc. (Proverbele, 23:26-32).
Evident, regele Solomon dă fiului lui sfaturi practice privitoare la trăire: ține-te de-o parte de prostituate și de alcool! Aici nu se află nimic cu privire la a-I da lui Isus inima ta!
Biblia zice: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia, 17:9.) Isus a zis: „…Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele” (Evanghelia după Matei, 15:18-19). Inima fiecărei persoane fiind „înșelătoare și deznădăjduit de rea” o face să vomite păcate îngrozitoare. Ce anume l-ar face pe un om să creadă că Isus vrea un asemenea lucru murdar! Isus este „…sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi…” (Epistola către evrei, 7:26). Și tu crezi că Îi ești plăcut dăruindu-I inima ta murdară?…
-
- Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
- Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.
- Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. (Epistola către romani, 8:7-9).