A fi prieten cu lumea

Cuvântul „lume” apare în versiunea King James a Noului Testament de 203 ori. În funcție de uzaj și context, el poate înseamna o varietate de lucruri. El poate viza creația, Imperiul Roman, Neamurile, în contrast cu evreii, cei fără Cristos etc. și este folosit chiar atât despre aleșii lui Dumnezeu, cât și despre cei pe care El nu i-a ales în vederea mântuirii. De exemplu, Ioan, care a scris Evanghelia după Ioan, epistolele pe care le numim I, II, III Ioan și, de asemenea, Apocalipsa, a folosit cuvântul „lume” în câteva feluri, dar nu l-a folosit niciodată pentru a se referi la întreaga omenire. Mai degrabă, el l-a folosit într-o varietate de feluri.    

Să analizăm acest verset: „Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu” (Epistola lui Iacov, 4:4). Iacov nu vrea să spună obligatoriu că cititorii lui erau adulterini și adulterine în sens sexual, moral, ci mai degrabă viza necredincioșia lor față de Dumnezeu. Această necredincioșie era evident clară pentru că ei erau prieteni cu lumea. 

Aceștia, care se cuvenea să fie credincioși lui Dumnezeu, erau, în loc de aceasta, îndrăgostiți de lucrurile materiale ale lumii și râvneau și la plăcerile păcătoase. Ei se îndepărtaseră de la ceea ce s-ar fi cuvenit să fie și nu mai erau loiali lui Dumnezeu. Mai degrabă, ei se aliniaseră dușmanilor lui Dumnezeu, întregului sistem lipsit de Dumnezeu, care consta din ideile, plăcerile și țelurile omenești. Ei părăsiseră obligația de a-L iubi pe Dumnezeu, mai întâi.

Merriam Webster redă următoarele conotații ale termenului „prieten” care ne ajută să înțelegem versetul aflat sub analiză. „Prieten” poate semnifica: (1) „cineva atașat de altcineva prin afecțiune sau stimă”; (2) „cineva care nu este ostil”; (3) „cineva din aceeași națiune, partid sau grup”; (4) „cineva care favorizează sau promovează ceva”; (5) „un companion favorit”. Deci, înțelegem că a fi atașat de lucrurile lumii și de filosofiile, de plăcerile asociate bărbaților și femeilor pierduți, considerația admirativă față de lucruri și plăceri, a nu fi opus unor asemenea lucruri, a te afla „la cataramă” cu cei care trăiesc pe tărâmul lumescului sau favorizează sistemul lumii în contrast cu programul lui Dumnezeu este un prieten cu lumea! 

Nu există cale de mijloc: fie copilul lui Dumnezeu Îl iubește pe Dumnezeu și Cuvântul Său, Împărăția, poporul și trăirea evlavioasă, fie este ostil lui Dumnezeu și programului Său. Privind lucrurile în această lumină, o, câtă nevoie au copiii lui Dumnezeu de a se pocăi constant, de a se întoarce de la aceste lucruri la Dumnezeu! Inimile noastre s-ar cuveni să fie frânte de necaz din cauza iubirii noastre față de lume, a naturii noastre care este înclinată spre confortul și plăcerile ei.

Numai cei care renunță la confortul, tihna și plăcerile păcătoase ale acestui sistem lumesc Îl urmează pe Domnul pe deplin. A fi prieten cu lumea înseamnă a fi vrăjmaș cu Dumnezeu. Ce chestiune gravă de cugetat! Al cui prieten ești tu?